forum.stelici.ro

Discutii despre diverse subiecte.
Acum este 19 Apr 2018, 14:31

Ora este UTC + 2 [ DST ]




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 
Autor Mesaj
Mesaj necititScris: 09 Noi 2008, 00:32 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1915
Localitate: Iasi
Eu nu ma plimb cu bicicleta pentru adrenalina... pur si simplu imi face placere sa descopar noi locuri cu bicicleta, plus libertatea de a nu depinde de ceva, in a urma total cheful inimii! Aceasta duce la o autocunoastere, si o mai buna impacare cu mine insumi.
Legat de efectul de adrenalina in singe... nu am stiut ce inseamna asta pina acum 2 ani, in o seara de vara a anului 2006... in muntii Apuseni, la nord de localitatea Tulnici, cea mai "tare" zi de pedalat din viata mea.

Imprejurarile erau urmatoarele:
- plecasem de aproape o saptamina din Vatra Dornei via - Bistrita - Bistrita Nasaud - Romuli - Sighetul Marmatiei - Baia Mare - Huedin
- eram singur (am plecati din Iasi cu cineva cunoscut de curind... si care a inceput sa o faca pe nebunu pe traseu... l-am avertizat sa se potoleasca, nu s-a potolit, si in Bistrita, cu acordul lui, l-am parasit, el s-a indreptat spre sud, eu spre nord avind in gind sa vizitez muzeul Memorialul Comunismului din Sighet http://www.memorialsighet.ro )
- inainte de asta aveam antrenamentul a celui mai lung traseu pe care il facusem pina atunci, Iasi - Vama Veche impreuna cu Cati http://whitecatzland.blogspot.com ( atunci ea a realizat, din punct de vedere ciclistic, ca "poate mai mult"... si de atunci ea tot cistiga locul 1 toate concursurile de bicicleta off-road din Romania la care participa, iar eu am realizat ca am facut tot drumul cu axul de la roata din spate rupt in doua, de se balanganea roata)
- plecarea la 6 dimineata (pusesem cortul la 100 de metri de drum, in spatele unui rind de porumb, linga o casa - si nu am vrut sa imi fac remarcata prezenta ca sa nu am batai de cap) undeva la vreo 15 km nord de Huedin , cu destinatia Alba Iulia via Lacul Fintinelor - Tulnici.
- Pe la ora 18, la sfatul unui localnic, undeva la sud de Lacul Fintinelor, am luato pe o scurtatura, un drum forestier ce urca printr-o zona umeda si salbatica, cu piraie peste tot (un munte plin de viata, incintator). Ajuns pe o culme, am constatat ca drumul o lua inapoi spre nord... mi-am zis ca probabil am ratacito.. stateam pe loc si ma intrebam daca nu e bine sa pun cortul pe un colt de loc drept de la marginea drumului, caci se insera. Atunci ca din senin.. am fost uimit vad ca vine din deal o masina auto dacia, veche... cu patru cheflii in ea, si unul suit pe capota sus, ce tipa vesel tare, pe un drum extrem de accidentat si in panta accentuata, de nu imi venea a crede ca dacia se descurca ca un tanc. Cheflii au oprit masina sa vorbeasca cu mine, uimiti sa ma intilneasca acolo! Am vorbit si am glumit cu ei.. si m-au molipsit de nebuneala lor... astfel ca atunci cind m-au invitat sa ma tin de ei, ca sa imi arate drumul... nu am ezitat prea mult (in mod normal nu as fi avut curaj sa cobor in viteza pe drumul ala accidentat, asa plin de bagaje) si in incurajarile permanente ale chefliului suit pe capota, am reusit sa ma tin de dacie... imi era frica ca in orice clipa bicicleta "full suspension" va ceda si voi face contact cu pietroaiele din jur. Dupa juma de ora am ajuns la intersectie, si m-am despartit de cheflii... insa simteam ca imi fierbe singele... o euforie iesita din comun... nici prin cap nu imi trecea sa ma gindesc sa pun cortul... habar nu aveam ce distanta este pina in Tulnici, insa cheflii ma asigurasera ca pot ajunge pina se intuneca de tot. Cu incredere deplina in chefilii, am luato la goana spre sud, in intrecere cu lasarea serii... o goana nebuna... am observat cu uimire ca urcam la deal cu usurinta in viteza mare, ca si cum as fi pedalat pe loc drept. Eram incintat de forta miraculoasa pe care o aveam, cu atit mai mult cu cit cu vreo 2 ore mai inainte, ma simtisem cam obosit. Nu stiam ce se intimpla cu mine, ma minunam si ma bucuram in acelasi timp, de forta nestiuta din mine! La un moment dat s-a facut intuneric bine, si am oprit ca sa scot frontala cu led-uri din bagaje! Cind pun mina pe bicicleta.. constat ca este incredibil de usoara... o puteam ridica cu mina in fata, (desi cu bagaje avea peste 25 - 30kg) m-am uitat speriat sa vad daca nu am pierdut din bagaje! Asta era de fapt efectul adrenalinei care se revarsase puternic in singe, odata cu teama amestecata cu placere, la coborirea la vale dupa dacia chefliilor.
Apoi a urmato coborirea la vale... si intre timp a venit furtuna.. fulgere si ploaie in rafale... goneam in viteza la vale, bicicleta cu suspensii sarea ca o minge, din piatra in piatra... si nu vedeam un loc drept de pus cortul... nimic nicaieri, panta si iar panta, incepind din marginea drumului... la un moment dat am dat de o casa izolata locuita de o baba si 2 mosnegi. Le-am cerut gazduire... macar sa pun cortul in curte. Mosnegii au acceptat... insa baba tifnoasa si cu teama de mine, mi-a spus ca gasesc loc de pus cortul sub o magazie mai la vale. Intre timp se lasase o ceata groasa... lumina chioara de la frontala cu led-uri desena un con alb in aer... nu vedeam mai nimic... eram amuzat de obercaiala asta... si cind am descoperit magazia, un acoperis fara pereti si betonat pe jos (deci nu aveam cum sa fixez cortul) am decis spontan sa imi continuii drumul la vale, orice ar fi (desi eram infrigurat si udat bine de ploaie).
Dupa mers mult la vale... am dat de drum cu asfalt.. si o masina de politie m-a oprit ca sa se intereseze de mine... mi-au spus ca pot campa in piata din Tulnici, aflata la vale... si este si acoperita piata! Bucurie mare pentru mine.. ca nu ma incinta sa pun cortul pe ploaie (aveam amintiri neplacuta, cu citeva zile inainte, cind montasem cortul pe ploaie torentiala, de s-a umplut cortul de apa)
In fine.. am ajuns in Tulnici... si am constatat ca piata acoperita (aflata la intersectia mare a orasului) are pe jos beton, si deci nu pot fixa cuiele de la cort... si in plus, era curent mare acolo... caci piata era pe un pod peste un piriu de munte. Am intrat in vorba cu paznicul pietei, un handicapat mintal (la propriu) care vorbea mai mult in interjectii... insa prietenos. Mi-a spus ca pot dormi pe o taraba.. ca ma pazeste el! Era ora 24.30 ... si dupa 18 ore si jumata de pedalat... masa aia ferita de ploaia de afara (nu si de vint) mi s-a parut lux a-intiia... confort total, si dupa ce m-am schimbat de hainele ude, am constatat ca sacul meu de dormit foarte subtire, tine foarte cald! M-am minunat de asta! Acuma stiu ca asta era efectul adrenalinei, care a tinut ore bune... si m-a si incalzit peste noapte!
Am dormit foarte bine pina in zori... cind paznicul m-a trezit ca sa plec (probabil ca nu voia sa aiba probleme cu seful lui pentru ca primise un strain in piata)
A urmat pedalatul pina in Alba Iulia unde eram asteptat de un prieten. Am avut citeva momente de somnolenta... insa m-am fortat sa ma concentrez la drum, mai ales ca mergeam pe o sosea circulata de masini.
Un prieten care se pricepea la asta, si mi-a spus ca daca mai fortam mult, riscam sa mor subit, caci am intrat in energiile strategice de rezerva ale organismului. Oricum, nu am de unde sa stiu cit as mai fi putut forta nota...
Acuma stiu sa identific clar senzatiile adrenalinei, insa cred ca acest drog natural generat de glandele creierului, este facut sa fie folosit numai in situatii de mare pericol. Asa cum este periculos consumul de droguri, la fel de periculos cred ca este de a face ceva in primul rind pentru a obtine senzatiile asociate cu adrenalina in singe. In primul rind, asta suprasolicita inima, uzarea acesteia duce la scurtarea vietii. In al doilea rind, odata secretata adrenalina, dupa ce ii trece efectul, organismul este foarte obosit, si daca nu i se acorda somn lung dupa aceasta, se uzeaza si mai mult. In plus, din cauza ca stocul de adrenalina este consumat, inca macar 24 de ore, la aparitia unei alte situatii periculoase, organismul nu mai are destule resurse sa secrete destula adrenalina pentru a activa energiile de rezerva ale organismului.
Ma gindesc ca unii poate fac confuzie de senzatia de adrenalina (care apare numai in situatii periculoase) si senzatia de fericire care apare cind facem efortul fizic mai prelungit. De fapt aici e vorba de secretia de endorfine - hormonul fericirii produs de creier la efort muscular prelungit.
Oricum nu sunt de specialitate, poate mai gresesc pe undeva, dar asa vad eu chestia cu adrenalina.
Daca cineva ma poate corecta, este binevenit!


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 1 mesaj ] 

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
Furnizat de phpBB® Forum Software © phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România