forum.stelici.ro

Discutii despre diverse subiecte.
Acum este 19 Noi 2017, 11:35

Ora este UTC + 2 [ DST ]




Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 36 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4  Următorul
Autor Mesaj
Mesaj necititScris: 12 Mar 2016, 12:20 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/mostenirea-distrusa-a-lui-nicolae-ceausescu-zacamintele-din-romania-ar-putea-face-concurenta-fmi-176721
Citat:
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.

După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că NICOLAE CEAUSESCU a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun" de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate, potrivit inforor.com .

Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui CEAUSESCU prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui CEAUSESCU.

În martie 1989, când CEAUSESCU reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat" aceşti bani? Cine a făcut-o?

Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. CEAUSESCU descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile" care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica" din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că CEAUSESCU a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.

Numai că pe lângă aur, CEAUSESCU ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, CEAUSESCU prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto" SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București -IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, CEAUSESCU şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.

Aşadar, CEAUSESCU intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui CEAUSESCU, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara" respectivă, după asasinarea lui CEAUSESCU. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.

Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca CEAUSESCU şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui CEAUSESCU, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie-septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.

Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de CEAUSESCU României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de CEAUSESCU.

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui CEAUSESCU. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de CEAUSESCU pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 27 Mar 2016, 11:29 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
Dacă vă uitați cu atenție la filmul cu prima apariție a lui Ion Iliescu la TV o să vedeți că securistul din spatele lui (băiatul înalt cu guler alb) are în mâna dreaptă un pistol îndreptat spre Iliescu. Peste mâna dreaptă atârnă un pardesiu, se vede bine pistolul la minutul 0:47 când îi alunecă pardesiul și ridică mâna ca să așeze pardesiul.
Apoi la minutul 3:45 , Iliescu afirma: “ăștia sunt trădătorii patriei (arată cu degetul pe securistul înalt din spatele lui) … nu Milea pe care l-au ucis!”
Când afirmă “ăștia sunt trădătorii patriei” Iliescu arată cu degetul arătător în jos, iar apoi strânge acest deget în pumn, gest clar intenționat pentru că este făcut repede, apoi trage spre exterior degetul cel mare și ridică mâna spre spate, astfel degetul mare indică persoana din spate.
Cineva într-un comentariu pe facebook spunea că cei doi bărbați din spatele lui Iliescu erau însoțitorii lui permanenți, unul o făcea și pe șoferul.
Este probabil că cei doi bărbați erau securiști sub comanda serviciilor secrete rusești (KGB), Iliescu știa asta, și pentru a nu fi ucis, nu a spus ce știa.
Informație: cel cu pistolul în mână este Mihai Ispas, fost rugbist, în 1989 era taximetrist.
Probabil băiatul înalt din spatele lui Iliescu avea ordin să îl împuște pe Iliescu dacă acesta dădea de gol KGB-ul care a înscenat lovitura de stat din decembrie 1989. În film se vede cum tipul cu pistolul era foarte agitat la începutul discursului lui Iliescu, dar după ce constată că Iliescu își ține gura, acesta se calmează.

Atunci au fost vremuri tulburi, după decembrie 1989 România a intrat sub controlul serviciilor secrete rusești, însă în 1991 se prăbușește URSS și astfel România intră încet încet în sfera de influență occidentală, pentru că aceștia aveau interes să transforme România într-o vacă de muls bani, pentru ca România să plătească camătă, să fie piață de desfacere a marilor corporații, să fie forță de muncă ieftină pentru străini.

Am discutat cu Grigore Cartianul aici pe facebook (acesta a scris multe cărți despre revoluția din decembrie 1989) și acesta mi-a spus că, citez: “Eu încerc să aflu cine erau toți cei din Studioul 4. Am tot mai multe indicii că toți erau oamenii lor, ai grupului pro-sovietic, bine selectați (KGB, GRU).”

Vinovați pentru lovitura de stat din decembrie 1989 sunt și americanii. În decembrie 1990 americanii (CIA) au instalat la București tehnologia lor de vârf, o instalație electronică care produce infrasunete (o frecvență în jur de 7Hz) pentru a induce teamă și confuzie în rândul bucureștenilor.
În martie 1989 România plătise toate datoriile către FMI cu prețul înfometării cetățenilor (peste 18 miliarde $ ), iar Ceaușescu intenționa să facă o bancă împreună cu țările sărace (Libia de exemplu), pentru ca țările sărace să se împrumute la nevoie, cu dobânzi mici de la această bancă, și nu cu dobânzi mari, înrobitoare, de la băncile bogaților. Dacă reușea cu banca, Ceaușescu ar fi scos de sub controlul Fondului Monetar Internațional multe țări, astfel că americanii ar fi putut pierde „războiul rece”. Rușii si americanii s-au întâlnit la Malta in noiembrie 1989, pe 3 decembrie 1989 Ceausescu a primit un raport de la Iulian Vlad despre ce au aflat spionii romani ca s-a discutat la Malta, vezi http://adevarul.ro/cultura/istorie/excl ... 6c6910ca5/ . La Malta rusii si americanii au căzut de acord ca lovitura de stat din România să aibă loc în ianuarie 1990, însă pentru că serviciile secrete românești și Ceaușescu au aflat (vezi ce spune Pavel Coruț – șeful de atunci al Biroului de Contrainformații în Direcția Contrainformații Militare), lovitura de stat planificată a fost dată mai devreme cu 1 lună de zile, adică în decembrie 1989.
Astăzi România este sclava FMI și a altor bănci occidentale, cu o datorie de aproape 100 de miliarde de dolari, iar această datorie crește cu 6,3% pe an, deci nu sunt șanse de scăpare.
Datoria externă a României a crescut puternic după ce Iliescu nu a mai fost președinte, vezi graficul de mai jos: Imagine


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 01 Apr 2016, 20:08 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
http://www.activenews.ro/externe/Email-urile-lui-Hillary-Clinton-dezvaluie-motivul-real-al-interventiei-NATO-din-Libia-131668
Citat:
O serie de email-uri confidențiale desecretizate, la începutul lui 2016, ale fostului secretar de Stat american Hillary Clinton arată neîncrederea americanilor față de motivațiile războiului dus de Franța lui Sarkozy contra Libiei lui Gadhafi. Și că planul Libiei de a crea o nouă monedă, care să concureze cu euro și dolarul, ar fi fost adevăratul motiv al intervenției NATO în Libia....

http://anonhq.com/46716-2/
"Most astounding is the lengthy section delineating the huge threat that Gaddafi’s gold and silver reserves, estimated at “143 tons of gold, and a similar amount in silver,” posed to the French franc (CFA) circulating as a prime African currency."

O nouă serie de e-mailuri făcute publice la începutul anului de către candidata la investitura democrată pentru președinția americană – disponibile pe site-ul Departamentului de Stat – conțin documente relative la războiul din Libia inițiat de președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy. Concret, este vorba despre faptul că petrolul și aurul libian constituiau o amenințare a intereselor franceze în Africa.

Nu a fost vorba despre motive umanitare sau de o populație în pericol ci de interese strategice, economice, politice, și mai ales de un tezaur în aur masiv al dictatorului libian, colonelul Muammar al-Gadhafi.


Un român, Marcel Lazăr Lehel (porecla Guciffer), a ghicit parolele de email a lui Hillary Clinton (mai exact, răspunsul la întrebările alea care ți se pun când uiți parola, de exemplu, care este numele primei școli unde ai învățat) și astfel lumea a aflat adevărul. Marcel Lazăr Lehel a primit 7 ani de pușcărie în România pentru asta și acum este trimis în SUA să fie judecat și acolo.

Din e-mail-urile lui Hillary Clinton făcute publice s-a aflat că NATO a atacat Libia în 2011 pentru că Libia avea un plan pentru a crea o nouă monedă care să concureze cu dolarul având aur suficient de mult pentru asta. Dacă reușea, imediat arabii ar fi vândut petrolul în această nouă monedă, cumpărătorii europeni ar fi fost obligați să cumpere această monedă pentru a putea plăti petrolul, astfel această monedă ar fi devenit puternică, iar dolarul ar fi devenit mai slab. Americanii domină această planetă și prin controlul prețului petrolului, de aceea au atacat Irak-ul sub pretextul că acolo se fabrică arme de distrugere în masă, pentru că Irak-ul furnizează cel puțin 10% din petrolul mondial.
http://www.agerpres.ro/economie/2014/02/10/top-10-cele-mai-mari-zacaminte-de-petrol-din-lume-10-03-51
Citat:
Irakul se află pe poziția a treia, cu rezerve oficiale de 143 de miliarde de barili. În sector se vorbește, însă, de o descoperire uriașă de 350 de miliarde de barili, care ar aduce țara pe primul loc în acest top. Însă, din cauza ocupației militare, statisticile oficiale nu au mai fost revizuite din 2001.

Arabia Saudită mai furnizează 22% din petrolul mondial (plus că acolo prețul de cost de extracție este cel mai mic, 5$ pe baril), aceasta este controlată total de SUA (SUA le-a construit țara de la zero și ei asigură întreținerea țării – spitale, rețele electrice etc). Petrolul se vinde pe dolari pentru că așa au impus americanii, astfel că țările cumpărătoare de petrol trebuie să facă rezerve de dolari, astfel că acum în afara granițelor SUA se găsesc 4000 de miliarde de dolari, bani tipăriți de SUA din nimic, pentru că ei aflându-se în afara SUA nu influențează creșterea inflației (prețurilor) din SUA.

Hillary Clinton este favorită pentru următoarele alegeri prezidențiale din SUA, ea are în spate interesele marilor corporații, și se știe, economicul creează politicul, și politicul creează economicul, că așa-i în „democrație”!

SUA s-a apucat și a mărit numărul de sonde de extracție din SUA, Iran și Irak, astfel că prețul petrolului a scăzut (oferta mai mare ca cererea), asta a ajutat economia SUA aflată în criză (prețul benzinei a scăzut în SUA și astfel banii rămași sunt băgați în consum de către oameni, iar consumul este motorul economiei). În plus, firmele petroliere care dau faliment pentru că au prețuri de producție mai mare decât prețul actual al petrolului, sunt cumpărate de către SUA… iar când SUA se vede cu sacii în căruță, crește prețul petrolului!
În același timp, pentru că a scăzut prețul petrolului, Rusia a avut scădere economică de 5%. Eu cred că SUA intenționează să atace Rusia sub un pretext mincinos (cum au procedat în Irak) pentru că sunt obligați să facă asta, datoria SUA este de 16 mii de miliarde $ și aceasta crește cu 9,9% pe an, cine pierde războiul plătește datoria! Țările care vor să scape de datorie sunt invitate să participe la războiul de prăduială! Datoria Românei crește cu 6,3% pe an… însă datoria Germaniei – locomotiva Europei – crește cu 0% pe an, deci nemții nu au interes de război (problemă mare pentru SUA).

S-ar părea că România va fi băgată la înaintare în acest război, mass media românească bagă teama în români cum că Rusia ar vrea să anexeze România și avem nevoie de SUA să ne apere, de aceea guvernul a mărit bugetul militar al României. Însă mass media românească uită să amintească că bugetul militar anual al rușilor este de 10 ori mai mic decât cel al SUA, și că după ce URSS s-a destrămat în 1991, deci războiul rece s-a terminat, SUA a păstrat același buget pentru înarmare. Rușii au armament învechit, singurul lucru tare la ei sunt submarinele nucleare, însă SUA a împânzit mările și oceanele lumii cu, cabluri cu microfoane, pentru a detecta aceste submarine.
Acum România are nevoie de politicieni isteți, pentru ca să nu se verse sânge românesc în acest război care pare de ne-evitat.

Vezi contintul e-mail-urior lui Hillary Clinton la https://wikileaks.org/clinton-emails/


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 14 Mai 2016, 23:23 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
http://glasul.info/2015/01/02/curg-dovezile-ca-poporul-si-ceausescu-au-fost-manipulati-de-khazari-sub-falsa-identitate-romaneasca/

http://simpaticul.com/daca-ii-reuseaeram-cea-mai-bogata-tara-din-lume/

http://simpaticul.com/daca-ii-reuseaeram-cea-mai-bogata-tara-din-lume/


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 10 Iun 2016, 17:36 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
Șmecherii care au inițiat lovitura de stat din România (decembrie 1989) , o organizația secretă globală (partea vizibilă este numită Grupul Bilderberg), se întâlnesc în Dresda – Germania, pentru că nu le iese treaba: Anglia se pare că va ieși din UE iar în SUA se pare că va fi ales un președinte ne-controlat de ei. Șmecherii ăștia apără interesele financiare a celor mai bogați oameni de pe planetă.
http://www.economica.net/bilderberg-2016-cei-mai-puternici-oameni-din-lume-se-intalnesc-sa-ti-decida-soarta-speriati-de-brexit-si-de-trump_120871.html

2016 BILDERBERG MEETING
Dresden, Germany 9-12 June

Final list of Participants

CHAIRMAN
Castries, Henri de (FRA), Chairman and CEO, AXA Group

Aboutaleb, Ahmed (NLD), Mayor, City of Rotterdam
Achleitner, Paul M. (DEU), Chairman of the Supervisory Board, Deutsche Bank AG
Agius, Marcus (GBR), Chairman, PA Consulting Group
Ahrenkiel, Thomas (DNK), Permanent Secretary, Ministry of Defence
Albuquerque, Maria Luís (PRT), Former Minister of Finance; MP, Social Democratic Party
Alierta, César (ESP), Executive Chairman and CEO, Telefónica
Altman, Roger C. (USA), Executive Chairman, Evercore
Altman, Sam (USA), President, Y Combinator
Andersson, Magdalena (SWE), Minister of Finance
Applebaum, Anne (USA), Columnist Washington Post; Director of the Transitions Forum, Legatum Institute
Apunen, Matti (FIN), Director, Finnish Business and Policy Forum EVA
Aydin-Düzgit, Senem (TUR), Associate Professor and Jean Monnet Chair, Istanbul Bilgi University
Barbizet, Patricia (FRA), CEO, Artemis
Barroso, José M. Durão (PRT), Former President of the European Commission
Baverez, Nicolas (FRA), Partner, Gibson, Dunn & Crutcher
Bengio, Yoshua (CAN), Professor in Computer Science and Operations Research, University of Montreal
Benko, René (AUT), Founder and Chairman of the Advisory Board, SIGNA Holding GmbH
Bernabè, Franco (ITA), Chairman, CartaSi S.p.A.
Beurden, Ben van (NLD), CEO, Royal Dutch Shell plc
Blanchard, Olivier (FRA), Fred Bergsten Senior Fellow, Peterson Institute
Botín, Ana P. (ESP), Executive Chairman, Banco Santander
Brandtzæg, Svein Richard (NOR), President and CEO, Norsk Hydro ASA
Breedlove, Philip M. (INT), Former Supreme Allied Commander Europe
Brende, Børge (NOR), Minister of Foreign Affairs
Burns, William J. (USA), President, Carnegie Endowment for International Peace
Cebrián, Juan Luis (ESP), Executive Chairman, PRISA and El País
Charpentier, Emmanuelle (FRA), Director, Max Planck Institute for Infection Biology
Coeuré, Benoît (INT), Member of the Executive Board, European Central Bank
Costamagna, Claudio (ITA), Chairman, Cassa Depositi e Prestiti S.p.A.
Cote, David M. (USA), Chairman and CEO, Honeywell
Cryan, John (DEU), CEO, Deutsche Bank AG
Dassù, Marta (ITA), Senior Director, European Affairs, Aspen Institute
Dijksma, Sharon A.M. (NLD), Minister for the Environment
Döpfner, Mathias (DEU), CEO, Axel Springer SE
Dyvig, Christian (DNK), Chairman, Kompan
Ebeling, Thomas (DEU), CEO, ProSiebenSat.1
Elkann, John (ITA), Chairman and CEO, EXOR; Chairman, Fiat Chrysler Automobiles
Enders, Thomas (DEU), CEO, Airbus Group
Engel, Richard (USA), Chief Foreign Correspondent, NBC News
Fabius, Laurent (FRA), President, Constitutional Council
Federspiel, Ulrik (DNK), Group Executive, Haldor Topsøe A/S
Ferguson, Jr., Roger W. (USA), President and CEO, TIAA
Ferguson, Niall (USA), Professor of History, Harvard University
Flint, Douglas J. (GBR), Group Chairman, HSBC Holdings plc
Garicano, Luis (ESP), Professor of Economics, LSE; Senior Advisor to Ciudadanos
Georgieva, Kristalina (INT), Vice President, European Commission
Gernelle, Etienne (FRA), Editorial Director, Le Point
Gomes da Silva, Carlos (PRT), Vice Chairman and CEO, Galp Energia
Goodman, Helen (GBR), MP, Labour Party
Goulard, Sylvie (INT), Member of the European Parliament
Graham, Lindsey (USA), Senator
Grillo, Ulrich (DEU), Chairman, Grillo-Werke AG; President, Bundesverband der Deutschen Industrie
Gruber, Lilli (ITA), Editor-in-Chief and Anchor “Otto e mezzo”, La7 TV
Hadfield, Chris (CAN), Colonel, Astronaut
Halberstadt, Victor (NLD), Professor of Economics, Leiden University
Harding, Dido (GBR), CEO, TalkTalk Telecom Group plc
Hassabis, Demis (GBR), Co-Founder and CEO, DeepMind
Hobson, Mellody (USA), President, Ariel Investment, LLC
Hoffman, Reid (USA), Co-Founder and Executive Chairman, LinkedIn
Höttges, Timotheus (DEU), CEO, Deutsche Telekom AG
Jacobs, Kenneth M. (USA), Chairman and CEO, Lazard
Jäkel, Julia (DEU), CEO, Gruner + Jahr
Johnson, James A. (USA), Chairman, Johnson Capital Partners
Jonsson, Conni (SWE), Founder and Chairman, EQT
Jordan, Jr., Vernon E. (USA), Senior Managing Director, Lazard Frères & Co. LLC
Kaeser, Joe (DEU), President and CEO, Siemens AG
Karp, Alex (USA), CEO, Palantir Technologies
Kengeter, Carsten (DEU), CEO, Deutsche Börse AG
Kerr, John (GBR), Deputy Chairman, Scottish Power
Kherbache, Yasmine (BEL), MP, Flemish Parliament
Kissinger, Henry A. (USA), Chairman, Kissinger Associates, Inc.
Kleinfeld, Klaus (USA), Chairman and CEO, Alcoa
Kravis, Henry R. (USA), Co-Chairman and Co-CEO, Kohlberg Kravis Roberts & Co.
Kravis, Marie-Josée (USA), Senior Fellow, Hudson Institute
Kudelski, André (CHE), Chairman and CEO, Kudelski Group
Lagarde, Christine (INT), Managing Director, International Monetary Fund
Levin, Richard (USA), CEO, Coursera
Leyen, Ursula von der (DEU), Minister of Defence
Leysen, Thomas (BEL), Chairman, KBC Group
Logothetis, George (GRC), Chairman and CEO, Libra Group
Maizière, Thomas de (DEU), Minister of the Interior, Federal Ministry of the Interior
Makan, Divesh (USA), CEO, ICONIQ Capital
Malcomson, Scott (USA), Author; President, Monere Ltd.
Markwalder, Christa (CHE), President of the National Council and the Federal Assembly
McArdle, Megan (USA), Columnist, Bloomberg View
Michel, Charles (BEL), Prime Minister
Micklethwait, John (USA), Editor-in-Chief, Bloomberg LP
Minton Beddoes, Zanny (GBR), Editor-in-Chief, The Economist
Mitsotakis, Kyriakos (GRC), President, New Democracy Party
Morneau, Bill (CAN), Minister of Finance
Mundie, Craig J. (USA), Principal, Mundie & Associates
Murray, Charles A. (USA), W.H. Brady Scholar, American Enterprise Institute
Netherlands, H.M. the King of the (NLD)
Noonan, Michael (IRL), Minister for Finance
Noonan, Peggy (USA), Author, Columnist, The Wall Street Journal
O'Leary, Michael (IRL), CEO, Ryanair Plc
Ollongren, Kajsa (NLD), Deputy Mayor of Amsterdam
Özel, Soli (TUR), Professor, Kadir Has University
Papalexopoulos, Dimitri (GRC), CEO, Titan Cement Co.
Petraeus, David H. (USA), Chairman, KKR Global Institute
Philippe, Edouard (FRA), Mayor of Le Havre
Pind, Søren (DNK), Minister of Justice
Ratti, Carlo (ITA), Director, MIT Senseable City Lab
Reisman, Heather M. (CAN), Chair and CEO, Indigo Books & Music Inc.
Rutte, Mark (NLD), Prime Minister
Sawers, John (GBR), Chairman and Partner, Macro Advisory Partners
Schäuble, Wolfgang (DEU), Minister of Finance
Schieder, Andreas (AUT), Chairman, Social Democratic Group
Schmidt, Eric E. (USA), Executive Chairman, Alphabet Inc.
Scholten, Rudolf (AUT), CEO, Oesterreichische Kontrollbank AG
Schwab, Klaus (INT), Executive Chairman, World Economic Forum
Sikorski, Radoslaw (POL), Senior Fellow, Harvard University; Former Minister of Foreign Affairs
Simsek, Mehmet (TUR), Deputy Prime Minister
Sinn, Hans-Werner (DEU), Professor for Economics and Public Finance, Ludwig Maximilian University of Munich
Skogen Lund, Kristin (NOR), Director General, The Confederation of Norwegian Enterprise
Standing, Guy (GBR), Co-President, BIEN; Research Professor, University of London
Svanberg, Carl-Henric (SWE), Chairman, BP plc and AB Volvo
Thiel, Peter A. (USA), President, Thiel Capital
Tillich, Stanislaw (DEU), Minister-President of Saxony
Vetterli, Martin (CHE), President, NSF
Wahlroos, Björn (FIN), Chairman, Sampo Group, Nordea Bank, UPM-Kymmene Corporation
Wallenberg, Jacob (SWE), Chairman, Investor AB
Weder di Mauro, Beatrice (CHE), Professor of Economics, University of Mainz
Wolf, Martin H. (GBR), Chief Economics Commentator, Financial Times


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 03 Iul 2016, 08:24 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
http://adevarul.ro/news/eveniment/un-adevar-crunt-iliescu-chemat-trupele-sovietice-1_50ad210e7c42d5a6638f368a/index.html

Citat:
Şef al Marelui Stat Major General în decembrie 1989 generalul Ştefan Guşă i s-a opus lui Iliescu, refuzând cerera de sprijin armat sovietic. În septembrie 1993, Guşă declara Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 că, în noaptea de 22 decembrie, Iliescu - care se afla în sediul Ministerului Apărării Naţionale - a încercat să-l convingă despre nevoia de a aduce Armata sovietică în România. Potrivit documentelor rămase în arhiva Comisiei, Guşă i-ar fi spus, atunci, lui Iliescu: „Nu, domnule Iliescu, nu e nevoie. Nu faceţi greşeala asta! Nu avem nevoie de niciun ajutor. Nu asta ne mai trebuie!" Pentru ca, enervat, în cele din urmă, să strige: „Nu, domnule Iliescu, nu! Dă-i în p... mea de ruşi!". Pudic, generalul îşi cere scuze membrilor Comisiei pentru limbajul folosit atunci, la nervi. Guşă avea să moară la şase luni de la audieri, din cauza unui cancer galopant. Şi generalul Ion Hortopan a confirmat în faţa Comisiei senatoriale că Ion Iliescu a discutat cu sovieticii. Întrebat punctual de Valentin Gabrielescu, preşedintele Comisiei, dacă în decembrie '89 a auzit o discuţie referitoare la chemarea trupelor sovietice, generalul a mărturisit: „În momentul acela greu, pe 23, s-a făcut o intervenţie în URSS. S-a dat un telefon". La întrebarea „Cine a dat telefonul?", Hortopan a răspuns: „Domnul preşedinte Iliescu". Conform declaraţiilor sale în faţa Comisiei, Hortopan a fost de faţă când Iliescu a dat acel telefon.


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 25 Noi 2016, 13:56 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
Lovitura de stat din decembrie 1989 - Ceausescu a refuzat grupul Bilderberg si i-a deranjat pe asasinii economici de la FMI si Banca Mondiala platindu-le datoria.

In cartea "Conspiratia satanei". Teodor Filip - se arata clar cum Ceausescu a refuzat recurtarea pentru a fi membru al Grupului Masonic Bilderberg, ba chiar in cadrul Comisiei Europene la acea vreme a luat cuvantul aparand ferm interesele Romaniei.

http://www.alternativenews.ro/2016/09/lovitura-de-stat-din-decembrie-1989-ceausescu-a-refuzat-grupul-bilderberg-i-a-deranjat-pe-asasinii-economici-fmi.html


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 24 Dec 2016, 20:21 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
http://adevarul.ro/locale/iasi/comenzile-ceausescu-fiimpuscat-stenograme-nestiute-timpul-revolutieisa-tras-ei-cazut-urma-luati-bagati-beci-1_585962725ab6550cb89b1818/


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 26 Ian 2017, 00:19 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
http://www.cocoon.ro/informeaza-te-cum-ne-a-chinuit-fmi-ul-in-anii-80-cum-ne-chinuie-astazi/

Citat:
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România
După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate.Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 6.000 !!!!! de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.

Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.

Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.

Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.

Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.

Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Mesaj necititScris: 11 Mar 2017, 10:53 
Neconectat
Site Admin
Avatar utilizator

Membru din: 14 Mai 2008, 14:49
Mesaje: 1882
Localitate: Iasi
In 2004 NATO a transmis un ordin catre fostele state socialiste din Europa imediat după ce au fost admise în această organizaţie de a clasifica toate documentele privitoare la revoluţiile din Europa din 1989-1991.
https://www.stiri-extreme.ro/romania-tinta-celei-mai-mari-operatiuni-de-spionaj-economic-din-ultimii-40-de-ani/


Raportează acest mesaj
Sus
 Profil  
Răspuns cu citat  
Afişează mesajele din ultimele:  Sortează după  
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 36 mesaje ]  Du-te la pagina Anterior  1, 2, 3, 4  Următorul

Ora este UTC + 2 [ DST ]


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


Puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi publica fişiere ataşate în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  
cron
Furnizat de phpBB® Forum Software © phpBB Group
Translation/Traducere: phpBB România